duminică, 15 iunie 2014

Poziţia corectă a mâinilor pe saxofon



După ce ai cumpărat saxofonul dorit şi ai învăţat să-l asamblezi, respiraţia şi poziţia corpului adoptată pe parcursul studiului şi ulterior în timpul interpretării, sunt etapele de început atunci când înveţi să cânţi corect şi eficient la saxofon. 
    Poate la început aceste lecţii par plicitisitoare şi lipsite de interes, totuşi,  importanţa lor este foarte mare deoarece odată învățate corect devin automatisme şi clădesc fundamentul unui instrumentist valoros.
     Ordinea şi respectarea paşilor este foarte importantă deoarece familiarizarea cu instrumentul şi concentrarea asupra  respiraţiei corecte şi poziţiei corpului sunt esenţiale la formarea atitudinii tale ideale de instrumentist. Aceste etape sunt prezentate de obicei superficial şi în grabă celor care învaţă acest instrument la început, din dorinţa de a trece direct la emiterea de sunete, note şi melodii.
     Am considerat că poziţionarea mâinilor pe saxofon necesită abordare separată şi este indicat să fie studiată după ce înveţi cum să adopţi o poziţie corectă a corpului şi împreună cu grifura (digitaţia) saxofonului.
     Înainte să fixezi corect mâinile pe saxofon asigură-te că instrumentul tău este montat şi asamblat corect.

  
     Mai sus ai o imagine cu părţile componente ale unui saxofon alto şi trebuie să arate astfel atunci când  este asamblat corect. Cu excepţia saxofoanelor sopran, sopranino, toate celelalte arată similar cu diferenţa mărimii şi a formei.
     Cordonul de gât este un accesoriu esenţial şi poate fi de diferite feluri şi forme (cordoane de gât sau hamuri). Trebuie să-ţi alegi unul pe care să-l foloseşti cu plăcere şi să te simţi confortabil atunci când începi să cânţi la saxofonul tău.  

     După ce ai montat corect părţile componente ale saxofonului tău şi ai saxofonul prins de cordon sau ham să fii foarte atent la postura corpului adoptată,  indiferent dacă optezi pentru poziţia stând în  picoare sau şezând pe un scaun. 
     Poziţia corectă a corpului oferă încredere celui care studiază şi cântă la saxofon deoarece respiraţia se desfăşoară normal şi corpul este odihnit.
    Etapa următoare constă în poziţionarea celor două mâni, stânga şi dreapta pe grifura saxofonului. Să nu treceţi la învăţarea grifurii până ce nu aveţi siguranţa susţinerii saxofonului cu ambele mâini şi obişnuinţa atingerii clapelor pe centru cu degetele, pe tastele perlă.

     Modul corect de poziţionare a mâinilor pe saxofon:

1. Puneţi mâna stângă pe partea de sus a saxofonului şi mâna dreaptă pe partea de jos ca în figura următoare.

2. Puneţi degetul mare stâng pe centrul butonului de repaus din partea de sus a instrumentului. Apoi, puneţi degetul arătător, degetele ulterioare (mijlociul şi inelarul) pe tastele perlă din partea de sus a instrumentului. Multe saxofoane au 3 butoane mari albe (taste perlă) şi unul mic, degetele se poziţionează pe cele 3 butoane mari. Unele saxofoane au un buton alb mare mai sus de cele pe care sunt poziţionate cele 3 degete. Să te uiţi şi să numeri câte butoane (taste perlă)  vezi în zona unde trebuie să poziţionezi degetele de la mâna stângă. Dacă vezi un total de 5 butoane, sari peste primul, pui degetul index pe al doilea, sari al treilea şi pui cele 2 degete pe următoarele 2 butoane.Vârfurile degetelor tale se vor acomoda cu senzaţia oferită la atingerea şi apăsarea uşoară a acestor butoane şi cu timpul o să devină ceva normal şi natural după câteva lecţii. Degetul mic va fi utilizat pentru cele 4 clape adiţionale, care se găsesc în prelungirea naturală a degetului mic de la mâna stângă.

3. Cu mâna dreaptă este mai uşor. Puneţi degetul mare de la mâna dreaptă sub butonul de odihnă (butonul de repaus) din partea de jos a saxofonului (la unele saxofoane acest buton este reglabil), degetul arătător, degetul mijlociu şi degetul inelar pe cele trei butoane (taste perlă) ale clapelor de jos, din partea opusă degetului mare. Mâna ta dreaptă poate găsi aceste butoane chiar şi fără a te uita la ele. Degetul mic va fi utilizat pentru cele 2 clape mici laterale mai târziu.




     Faceţi aceşti paşi chiar înainte de a agăţa saxofonul de cordon sau ham pentru a vă obişnui cu greutatea instrumentului şi a simţi saxofonul în toată splendoarea sa. Unii instrumentişti cântă uneori fără sprijinul cordonului sau hamului, lucru neindicat deoarece odată cu acumularea oboselii e posibil să pierdeţi controlul instrumentului.
     Asigură-te că ţii bine saxofonul, degetele sunt peste tastele perlă ale clapelor chiar dacă cânţi sau nu. O poziţionare corectă  este în măsură să te facă să accesezi cu uşurinţă tastele atunci când ai nevoie să cânţi.
    Tastele de pe clapele saxofonului sunt numite simbolic  taste perlă. Tu ar trebui să păstrezi degetele pe tastele perlă tot timpul.
      Este destul de uşor să ţii un saxofon. Este greu -l ţii în mod corespunzător şi corect. Ce vreau să spun prin aceasta?  Este  foarte important să-ţi aminteşti un lucru simplu, nu muţi niciodată corpul înaintea saxofonului, să aduci întotdeauna saxofonul către corpul tău!
Pentru a beneficia de valoarea acestor lectii si cursuri saxofon vizitează
INVESTEȘTE în TRANSFORMAREA și DEVENIREA TA!

Toate cele bune !

joi, 5 iunie 2014

Poziţia corectă a corpului când cântăm la saxofon





    Dacă eşti începător este necesar încă de la primele lectii să înveţi elementele de bază şi fundamentale ala artei de a cânta la saxofon corect şi în ordine pas cu pas, astfel încât să devină pentru tine un obicei automat. A crea un obicei bun şi corect  durează mult mai puţin timp decât să uiţi şi să te dezveţi de un obicei rău şi incorect. Acest aspect este foarte întălnit atunci când înveţi poziţia corpului (postura) pe care trebuie să o adopţi când cânţi la saxofon.

    S-ar putea ca unele sfaturi fundamentale oferite aici pentru începători, să pară pentru unii neimportante şi să nu fie de acord cu ele, în special pentru cei care cunosc deja unele elemente de bază de la alte instrumente de suflat. Dar amintiţi-vă, saxofonul este un instrument suficient de diferit în special la tipurile de saxofon alto si tenor şi atunci când învăţăm să cântăm la saxofon să fiţi foarte atenţi şi concentraţi la poziţia corectă a corpului.

    Poziţia corpului atunci când cânţi la saxofon poate fi din stând în picioare sau şezând. Poziţia corpului este esenţială pentru o respiraţie bună şi corectă atunci când sufli pentru a emite sunete în saxofon.

    Să cânţi la saxofon  în timp ce stai în picioare pare mai natural decât să stai jos pe un scaun. Singurii factori care trebuie să ţii cont sunt suportul pentru partituri  şi echilibrul. Suportul pentru partituri  ar trebui să fie ridicat optim la înălţime corespunzătoare astfel încât să nu te confrunţi cu mişcări ale gâtului şi ochilor sus si jos sau stănga – dreapta. Echilibrul se realizează prin plasarea picioarelor. Ele ar trebui să fie la nivelul lăţimii umerilor, şi, probabil, piciorul drept  uşor în spate. Încercă să nu favorizezi un şold faţă de celălalt. Acest lucru va duce la oboseală şi durere .

     Postură corectă este foarte importantă pentru o respiraţie corectă, şi permite învăţarea eficientă pentru tehnica de la următorul nivel. Nu trebuie să permiţi să devii neglijent în acest domeniu  deoarece o să ai nevoie de două ori timp pentru a te dezvăţa de orice obiceiuri  învăţate incorect.

     Postura corectă începe cu picioarele care trebuie să fie pe podea, şi în cazul în care stai în picioare (sunt situaţii în care unii începători când adoptă postura stând în picioare sprijină un picior de anumite obiecte exterioare).

    Cum stai pe scaun? Stai pe jumătatea din faţă a scaunului? Nu sta prea mult înainte sau vei pierde echilibrul. Dacă alegi să stai mai


departe înapoi, nu pune prea multă greutate pe spatele scaunului. Acest lucru va interzice libera expansiune a cutiei toracice în timpul respiraţiei.
(Amintiţi-vă, coastele se încadrează în jurul trunchiului şi presiunea pe ele îngreunează respiraţia).

    Învăţărea posturii corecte este continuată cu spatele: spatele  trebuie să fie drept, dar relaxat. Greutatea saxofonului este susţinută cel mai bine de un spate drept. Aplecare înainte face ca saxofonul să pară mai greu!  Cu un spate drept şi relaxat reapiraţia corectă este bine de executat (rima este pusă intenţionat!!!)

    Umerii trebuie să fie relaxaţi: umerii relaxaţi sunt mai uşor de realizat atunci când partea din spate este în poziţie bună. Acest lucru va permite, de asemenea, respiraţie liberă, şi pentru a preveni durerea şi oboseala.

     Capul: Ar trebui să fie drept ca în cazul în care nu ai nici un saxofon în faţa ta !

Să fii relaxat, să respiri, să previi starea de oboseală, şi tehnica pe care doreşti să o înveţi să fie uşor asimilată sunt obiectivele fiecărui începător atunci când învaţă să  adopte o bună postură la primele lecţii.








Un sfat special pentru cei care cântă la saxofon alto ... Saxofonul a fost menit pentru a fi ţinut pe partea dreaptă a corpului. Există mulţi alto saxofonişti, care ţin saxofonul  lor între picioare.GREŞIT!!!

    Dacă te uiţi la partea de jos a grifurii la saxofon, vei observa că tastele sunt pe o parte... nu în faţă ca la clarinet. (De ce nu vezi clarinetişti care ţin instrumentele pe dreapta?) În timp ce ţii saxofonul tenor, în faţă, rezultatul comun este să-ţi odihneşti încheietura mâinii dreapte pe picior. Când  braţul drept este fixat pe coapsă, libertatea de circulaţie este îngreunată, şi astfel tehnica are de suferit.

  
 Dacă cânţi sând în picioare, Alto este mai în faţă decât pe partea dreaptă, şi poziţia instrumentului se menţine pur şi simplu atunci când eşti aşezat.  Poti  vedea această  diferenţă atunci când picioarele întră în acţiune.
     Prezentăm mai jos imagini cu unele posturi incorecte, care nu sunt recomandate sa le înveţi şi să le practici atunci când cânţi la saxofon, din poziţia sezând.
    Aplecarea pe spate, ajustarea incorectă a curelei de gît (cordonului) prea jos sau prea sus, aplecarea capului pe o parte alături de poziţionarea saxofonului între picioare sunt greşelile cele mai frecvente care odată învăţate o să-ţi ia mai mult timp pentru corectare. Atenţia şi concentrarea sunt esenţiale în această lecţie pentru a învăţa corect şi definitiv o postură corectă şi stabilă atunci când cântăm la saxofon. 



Pentru a beneficia de valoarea acestor lectii si cursuri saxofon vizitează
https://lectii.info/saxofon/comanda-lectii-saxofon/ și INVESTEȘTE în TRANSFORMAREA și DEVENIREA TA!

Toate cele bune !


marți, 3 iunie 2014

Cum Să Respirăm Corect Când Cântăm La Saxofon






     Înainte de a  deveni familiarizat cu modul în care simţi muştiucul saxofonului în gura ta, trebuie să discutăm despre  controlul respirației . Când  ai suflat pentru prima dată în saxofonul tău sau ai văzut pe altcineva care suflă şi scoate sunete minunate auzului  ai observat că este nevoie de un efort și finețe pentru a împinge aer în mod corespunzător prin intermediul muştiucului în saxofon.

    Odată ce ai început să înveţi să cânţi şi doreşti să ai în repertoriul tău  mai multe piese, va trebui să știi cum să controlezi  repiraţia și  cum să te sprijini de ea pentru a  interpreta uşor şi eficient o melodie la saxofon.
     Respiraţia se divide în două elemente:
1.    inspiraţie
2.    expiraţie

1.    Inspiraţia este momentul în care tragem aer în plămâni şi trebuie făcută scurt repede şi fără zgomot prin colţurile gurii.
2.    Expiraţia este momentul în care împingem - suflăm aer inspirat, în muştiuc. Expiraţia trebuie să fie de durată lungă, după necesitate pentru a folosi cantitatea de aer suflat egal (cu fraza muzicală) și cu  durata valorilor de note (o notă întregă sau mai multe).

    Inspiraţia şi expiraţia trebuie făcută cu o deosebită atenţie. Cantitatea de aer inspirat trebuie să fie egală cu fraza muzicală. Dacă este mai mare se produce oboseală, iar dacă este mai mică provoacă simptome de sufocare prin efortul depus de tine ca instrumentist.
     Dacă nu acorzi  atenție la modul cum respiri în timp ce cânţi la saxofonul tău şi înveţi să respiri incorect, acest lucru va face mai grea interpretarea  deplină şi corectă a melodiilor, notele  mai mari nu sunt atacate în mod eficient şi în acest fel interpretarea ta va avea de suferit.
     Vei observa că atunci când respiri în mod normal şi sufli în muştiucul saxofonului  pentru a produce un sunet consistent  trebuie să înveți si să respecţi  anumite tehnici cum să respiri  în mod corespunzător în timp ce cânţi.


     1. Asigură-te că gâtul este deschis .

     Nu trebuie să utilizezi corzile vocale. Epiglota (omuşorul) să fie deschis pentru a permite aerului să curgă din  interiorul tău cu relativă u
șurinţă. Fă acest lucru prin a spune AH, AH , AH, AH . Trebuie să simți  cât de deschis  este gâtul pentru a permite aerului să ajungă din gură în muştiuc ca să vibreze ancia şi astfel sunetul să fie produs.

       2 . Inspiră adânc trăgând  aer de la diafragmă (abdomenul se extinde, se umflă)
       3. Expiră complet folosind  aerul pentru a crea un sunet complet , muşchii abdomenului revin la normal.
       4. Nu încerca să controlezi aerul creat astfel
       5. Respiraţi adânc din nou repetând procesul.

        Este important să împingi aerul format astfel  și să respiri în  felul acesta  în mod corespunzător. Trebuie să te antrenezi pentru a respira în timp ce cânţi. Mulţi dintre noi nu sunt obișnuiți cu o respira
ție din diafragmă numită si respiraţie abdominală.

       Când nu cânţi la saxofon, trebuie sa practici constant acest tip de respiraţie abdominală din diafragmă  inspirând (trăgând aer)  şi expirând (împingând aer), folosind stomacul, mărindu-l prin extensie la inspiraţie si aducându-l la mărimea normală atunci când impingem aerul în muştiuc. (Păstrează muşchii abdominali puternici, în orice moment).

       Exerciţiu:

       1. Respiră adânc pe nas, fără a ridica umerii
și împinge  abdomenul în față
       2. Expiră împingând aerul pe nas şi folosind diafragma pentru a împinge aerul din corpul dumneavoastră .

       Practică acest exerciţiu ceva timp, chiar de 3 ori pe zi deoarece pentru a întări şi  consolida diafragma este nevoie de timp. Ai nevoie de o diafragmă puternică pentru a acoperi durata notelor întregi, a notelor înalte
și a termina cu brio frazele muzicale ale cântecelor  mai intense .

      Pe măsură ce o să te  obi
șnuieşti  cu o respirație corectă  abdominală din diafragmă, ai neapărat  nevoie pentru a afla cum să controlezi cel mai bine tot fluxul de aer necesar interpretării.
      Da, butoanele de pe saxofon joacă un rol în gestionarea şi conducerea aerului cu ajutorul instrumentului, însă TU, cel care înveţi să cânţi poţi contribui cel mai bine la cest control, prin practica acstor exerciţii şi respectarea sfaturilor si ordinea paşilor pentru o respiraţie corectă.
      Respirația este o parte esențială atunci  când înveţi să cânţi la saxofon. Mulţi
începători încercă să se concentreze asupra acestui aspect împingând aerul din gură folosind obrajii lor.  Cu toate acestea,  un mod de respiraţie corectă atunci când  înveţi să cânţi la saxofon, înseamnă a te asigura că fluxul de aer format  este controlat de micii muşchi (abdominali) .
      Dacă simți că foloseşti muşchii obrajilor pentru a împinge aerul (ca în fluierat) sau simţi  gâtul încordat, NU este bine,  şi probabil că nu foloseşti  diafragma suficient.
      Pentru a vedea şi simţi ce înseamnă a împinge  aer de la diafragmă, deschide gura larg și expiră forţat prin împingere încordând muşchii abdominali. Vei
lua o mulţime de aer fără să te bazezi pe gât sau mu
șchii obrajilor. Odată ce te vei obişnui cu acest mod de a respira va fi pentru tine  ca o  joacă cu sprijin aerian adecvat şi va deveni o a doua natură pentru tine atunci când cânţi la saxofon.
      Acum, să nu mă înţelegeţi greşit, muşchii faciali (ai obrajilor) și muşchii gâtului  joacă şi ei un rol important când învăţăm să cântăm la saxofon . De exemplu, muşchii obrajilor trebuie să fie folosiţi în a obține o tehnică impecabilă de suflat în muştiuc (numită Embouchure sau ambajur, care va fi învăţată în lecţiile viitoare) și mușchii gâtului sunt indispensabili atunci când începe  emiterea tonalităţilor  în registrul înalt acut. Dar pentru un ton bun solid în octava "normală" , 2 și jumătate de la saxofon ai nevoie pentru a respira liber de la diafragmă cu gâtul deschis, relaxat și obrajii traşi.


Sfaturi
ü nu încerca să tensionezi  tot corpul în timpul respiraţiei. Stai relaxat în timp ce încordezi muşchii abdominali în expiraţie.
ü dacă aveți probleme cu împingerea în sus a aerului de la diafragmă, încercați același lucru  repetând exerciţiul de respirație  fără saxofon până când vă simțiți confortabil.
       Odată ce ai ajuns să stăpâneşti acest mod de a controla respiraţia împingând aerul cursiv în saxofon, poti să treci la etapa următoare, la controlul respiraţiei cu ajutorul limbii, deoarece limba ta este un instrument foarte valoros în controlul sunetului pe care îl face saxofonul tău. În timp ce respiraţia este utilizată pentru a crea sunetul, limba determină modul în care sunetul este articulat sau gestionat.
      NOTĂ: O altă metodă avansată de respiraţie este respirația circulară. Respirația circulară este o tehnică utilizată de către interpreţii avansaţi pentru a produce un sunet continuu, fără întrerupere. Acest lucru este realizat prin respirație pe nas în timp ce împingând în același timp aerul prin gură, aerul  fiind depozitat în gură cu participarea muşchilor  faciali.
Kenny G  a folosit respiraţia circulară pentru a susţine şi emite nota MI bemol 45 de minute si 47 de secunde!
Dar despre toate acestea şi mai multe într-o lecţie viitoare.
Pentru a beneficia de valoarea acestor lectii si cursuri saxofon vizitează
https://lectii.info/saxofon/comanda-lectii-saxofon/ și INVESTEȘTE în TRANSFORMAREA și DEVENIREA TA!

Toate cele bune !